Hai, iubirea mea, să evadăm;
lumea asta-a ruginit de tot,
m-am rănit în ea până la sânge,
azi vreau să-i trag una peste bot.

Bucuria s-a scumpit din nou,
plângi o lună ca să râzi o zi,
dreptul la dreptate s-a furat,
ne-au rămas doar vini și datorii.

Doar tristețe, greață și necaz
se dau gratis și pe-ndestulate,
hai, iubire, să fugim de-aici,
asta nu-i nici viață și nici moarte.

Hai cu mine, nu te mai gândi,
ne gândim de-o viață în zadar
și nici timp nu mai avem prea mult
în prea sărăcitul buzunar.

Hai, cu ce ne-a mai rămas, nebuni,
să ne exilăm în rai, pe-un nor;
și ce dac-o să ne frângem gâtul?
Vom sfârși măcar ca șoimii-n zbor.

Hai, iubirea mea, să evadăm,
între gratii nu mai pot trăi;
lasă-i lumii legi, cătușe, lanțuri,
astăzi vom fugi sau vom muri.

Hai cu mine! De-or turba de tot,
le vom trage una peste bot.

Anunțuri