Marea balbaiala europeana

Reportera din Ungaria pune piedica refugiatilorSunt zile in sir de cand in rutina zilnica a vietii noastre a aparut un element nou, absolut obligatoriu, daca nu chiar obsedant: criza refugiatilor. Nu cred ca de la al doilea razboi mondial si pana acum s-a mai intamplat ceva de proportii atat de mari la nivel social in plan european. Si nu cred ca undeva pe planeta s-a mai intamplat vreodata in istorie o atat de mare translocare (n-o sa-i spun migratie) de populatie de pe un continent pe alt continent , presupunand convietuirea ulterioara a unor popoare de religii diferite si asta intr-un timp relativ scurt. Continuă lectura

Anunțuri

N-avem nevoie de teroristi, ne descurcam si singuri!

N-avem nevoie de teroristi!

N-avem nevoie de teroristi!

Am trait s-o vedem si pe-asta: un baiat de 28 de ani, pilot la o companie aviatica germana, s-a trezit mai suparat ca de obicei intr-o dimineata si, cum n-a reusit sa se bine dispuna pana mai spre pranz, a dat cu avionul de un munte si l-a facut tandari …si pe el si pe ceilalti 149 de pasageri. Continuă lectura

Imagine

Deschide usa, crestine… Daca ai curaj!

Deschide usa crestine... Daca ai curaj!

Cred ca simplul fapt de a trai in Romania presupune sa te obisnuiesti cu starea de perplexitate continua, adica sa ramai mereu cu gura cascata, indiferent daca ai sau n-ai nevoie de dentist. Pana ieri am crezut ca relatiile mele cu biserica ortodoxa sunt civilizate, in sensul ca nu ne deranjam reciproc, cu rare exceptii; ieri am constatat ca sunt o eretica si ma bucur enorm ca am depasit evul mediu(macar in aparenta), altfel eram arsa pe rug ca exemplu negativ si mijloc de adevarata indrumare crestineasca pentru restul turmei.

Iata filmul intamplarii: imaginati-va cum ar fi sa va aflati in propria locuinta(in care va desfasurati si activitatea profesionala), intr-o dupa-amiaza linistita. Si, dintr-o data, auziti bubuituri in usi, voci rastite, o agitatie pe scara blocului care va duce cu gandul la o descindere a politiei in cel mai bun caz. Continuă lectura

Sa incepem cu ,,DUMNEAVOASTRA “!

Sa incepem cu "Dumneavoastra"

Sa incepem cu „Dumneavoastra”

„Nu medicul, nu spitalul… noi toti, doamnelor si domnilor, noi toti !” Asa a glasuit doamna Dana Grecu in emisiunea ei de la Antena 3, referindu-se la impartirea vinovatiei pentru sfarsitul nedemn al batranei din judetul Brasov, care a fost gasita moarta de frig pe un camp, dupa ce a fost externata de la spitalul Tractorul (?). Dupa aceasta „decizie”, doamna Grecu a mai emis cateva panseuri ca sa explice de ce nu medicul si nici spitalul, ci noi toti, reusind, intr-un final, sa ma infurie de-a binelea.

Eu personal nu ma simt cu absolut nimic vinovata de moartea acestei batrane si nici nu ma simt ca facand parte din specia noua si din ce in ce mai numeroasa a celor care-i trateaza pe batrani ca pe gunoaie Continuă lectura

Acrobatul

Vreau să ies la pensie,
am obosit,
nu e chiar ușoară
o viață de acrobat,
de antrenamente zilnice
la capătul durerii,
la marginea nebuniei,
în străfundul tristeții,
pe vârfurile tăioase ale disperării
și în mijlocul tuturor furtunilor
de nenorocire, lipsuri, renunțări și necaz.
Sigur că mă țin bine
la vârsta mea,
așa se întâmplă când faci sport,
când trăiești cu nervii întinși,
cu ochii în patru, încordat ca o fiara.

Şi nu mă plâng,
am avut câteva spectacole bune,
am chiar și câteva premii,
pe care le țin înrămate,
agățate pe zidurile goale
ale sufletului meu…
Cândva era mobilat pe aici,
aveam și bucurii, și speranțe,
și tot felul de sensibilități
de calitate,
era un decor plin de gust,
rafinat, elegant,
dar mi l-au luat
niște prieteni
ca amintire
atunci când bănuiau
că n-o să mai scap viu
de la antrenamente.

Eh… nu-i nimic,
nu mă plâng,
așa e viața de acrobat…
Acum o să ies la pensie,
abia aștept să mă ocup de câteva hobby-uri
mai relaxante;
îmi plac explozibilii,
și aș vrea să arunc in aer
ceva!

Hai, iubirea mea, să evadăm!

Hai, iubirea mea, să evadăm;
lumea asta-a ruginit de tot,
m-am rănit în ea până la sânge,
azi vreau să-i trag una peste bot.

Bucuria s-a scumpit din nou,
plângi o lună ca să râzi o zi,
dreptul la dreptate s-a furat,
ne-au rămas doar vini și datorii.

Doar tristețe, greață și necaz
se dau gratis și pe-ndestulate,
hai, iubire, să fugim de-aici,
asta nu-i nici viață și nici moarte.

Hai cu mine, nu te mai gândi,
ne gândim de-o viață în zadar
și nici timp nu mai avem prea mult
în prea sărăcitul buzunar.

Hai, cu ce ne-a mai rămas, nebuni,
să ne exilăm în rai, pe-un nor;
și ce dac-o să ne frângem gâtul?
Vom sfârși măcar ca șoimii-n zbor.

Hai, iubirea mea, să evadăm,
între gratii nu mai pot trăi;
lasă-i lumii legi, cătușe, lanțuri,
astăzi vom fugi sau vom muri.

Hai cu mine! De-or turba de tot,
le vom trage una peste bot.

Abia atunci

Când toți se-ntrec sfâșiindu-se
să ajungă primii
și-i privești umilit de blestemul
de-a le fi seamăn –
ești singur; nu-ți fie teamă!

Când te caută
și te găsesc fericiți
că au unde să-și verse
amănuntele insuportabile
ale unor vieți
care nu le-au aparținut niciodată –
tot singur ești;
ascultă-i sau nu-i asculta,
orice-ai face rezultatul e nul,
nu-ți fie teamă!

Dacă acela ce ieri
te-a mințit și furat,
umilit și lovit
vine și-și cere iertare –
precis ești foarte singur
și în pericol ,
dar nu-ți fie teamă ;
privește-l atent și-ai să vezi
că el nici nu s-a născut încă:
prostia, urâtul,
răutatea, minciuna
nu se nasc și nu mor
niciodată,
ele sunt veșnice
și împrumută, doar, trupuri
fără stăpân.

Dar dacă dragostea
îți răsare în față ,
în vreo răspântie,
și tu te repezi
orbit de miracolul ei
la fericirea
de a nu mai fi singur –
abia atunci să-ți fie teamă
pentru că abia atunci
ai ce pierde.

Din alte vremuri

din-alte-vremuri

– Fir-ai tu afurisit, Bolocane, daca eu ti-arat pe Dumnezeu si tu zici ca e dracu’; las’ ca v-aranjez eu pe toti, v-arat eu voua cine e Victorita. De n-oti juca voi toti cum va cant eu, sa nu-mi ziceti pe nume. Asa dondanea fata cea mica a lui Gherasim Speriatu, legandu-si bocceaua in care indesase hainele cele bune si aruncandu-si mereu privirea pe fereastra ca sa n-o prinda maica-sa asupra faptului. Caci avea de gand sa fuga de-acasa. Continuă lectura

Cristina

cristina

A fost dragoste la prima vedere, totala si coplesitoare, ca un asediu care te surprinde complet nepregatit, cu toate ferestrele sufletului si ale mintii larg deschise. O priveam ca hipnotizata, intr-o valtoare de sentimente, cu teama, cu bucurie, cu recunostinta ca se afla acolo, la un metru in fata mea, dincolo de geamul inghetat. Continuă lectura